Ganduri... profunde :)

Ca nu prea imi place sa scriu se vede. Sa citesc imi place in schimb tare mult. Evident ca nici asta nu se vede, caci de cele mai multe ori citesc acasa. Acum, in timp ce gatesc mazare cu jambon m-a lovit o inspiratie brusca si teribil de trecatoare. Trecatoare, pentru ca pana sa imi deschid laptopul inspiratia deja plecase in vecini. Dar sa va spun ce revelatie m-a lovit in timp ce tocam ceapa. Ca eu sunt exact ca-n  "Moartea caprioarei" a lui Labis adica gatesc si gandesc :) Bine, acolo era " mananc si plang". Ma gandeam cum oamenii  cred deseori ca dragostea si devotamentul sunt la pachet cu persoana draga (ma refer la  persoana pe care o simtim aproape) si acolo raman, iar noi facem eforturi sa nu suparam, sa nu jignim, sa nu ofensam strainii. Adica pe cei care posibil ne invideaza sau in cel mai bun caz carora nu le pasa foarte mult de noi. Oare sunt impertinenta cand imi permit sa sfatuiesc oamenii din jur sa aiba grija de ceea ce iubesc? Sper ca nu si uite asa, am si spus-o :)